Si as sta asa de multe ori
In gol privind,visand ca zbor
Un gand misel,imi da fiori
Rezist cu greu,simtind ca mor
Dar cad in dulcea ispita
Fericirea pare atunci de fier
Dar din nou pare prea scurta
Te rog dispari,tu salbatic mister
Degeaba sper intr-o salvare
Nu vine,nu s-arata-
Niciodata,mereu aceeasi zare
Pustie..de tine trasata.
Dar vreau sa-ti inteleg gandurile meschine
Si unde te ascunzi de nu poti sta
Sa detin si eu ceva de la tine
Sa am de ce sa fiu a ta...
Dar regret si-acum acel trecut
Urat,murdar,de noi spalat
Un rost ciudat el a avut
A fost,s-a dus si ne-a marcat.
Asta este ceea ce se poate numii o "poezie" :)) ma rog..am scris-o undeva la mijlocul lunii iunie,intr-o perioada de care nu sunt prea mandra,cand era sa dau kix si sa fiu luata de proasta:-j a fost destul de nasol..dar nu imi este rusine cu anumite sentimente demult apuse,nici nu stiu daca se pot numii "sentimente" more like..prostie adolescentina din care am avut de invatat:) Doris stie:D
trairi contemplative
Publicat de
tania
|0
comentarii

Mai nou imi este foarte greu sa raman singura,fara absolut nimeni in jur..ma sperie,singuratatea imi scoate la iveala cele mai ascunse complexe si sentimente de vinovatie. Macar daca ar fi frustrari din trecut dar sunt cat se poate de prezente,atat doar ca fug de ele,le acopar cu fel de fel de scuze temporare care aparent functioneaza dar care treptat se transforma in suplicii psihice greu de suportat. E o spirala ametitoare care din cand in cand tine sa-mi reaminteasca, printr-o simpla fraza auzita la intamplare si rostita cu talc,ca exista si nu va disparea pana nu o sa fiu destul de puternica incat sa o dezvalui in toata "splendoarea" ei.
Dar..continui sa ma invart sperand in adancul sufletului meu,si de multe ori cu o convingere desavarsita, ca intr-o zi am sa fiu mai buna, am sa fiu o persoana echilibrata,mai putin apatica, si poate chiar..fericita. Acum..nu as putea spune ca nu sunt fericita deloc, din contra..am avut parte si sunt sigura ca o sa am in continuare, de fericire paroxistica( cuvantul asta e folosit mai mult pentru termenii medicali,dar mi se pare potrivit,vroiam ceva special sa explic starea,care este de altfel deloc exagerata).
As vrea..as vrea extrem de mult sa vina ziua aia,dar uite-ma si acum constienta de faptul ca acea zi imi apartine in intregime. Dar degeaba..eu astept in nestire ceva maret,ceva supernatural poate( poate pe Dean si Sam/:) ), sau astept sa-l intalnesc pe acel cineva,mi-l imaginez ca pe o fiinta superioara..care sa-mi apartina. Poate pare naiv..si sunt convinsa ca in fond asa este,dar totusi undeva in haosul de idei copilaresti si utopice, este un pic de...adevar si intelepciune.
Am fost destul de neindreptatita ieri de exemplu..si nici nu stiu pe cine sa dau vina:Romania sau ...stai ca nu exista si a doua:))) dar in fine..ideea e ca o anumita "profa" si stiu ca pare banal, s-a gandit sa-mi strice ziua(asta daca gandeste cat de cat),eu sunt destul de impulsiva,asta in anumite circumstante si in prezenta anumitor factori externi,sau nu..ca si ieri cand am tacut si am inghitit desi era evident ca mi se face o nedreptate..oricum,momente de genu asta tind sa ma demoralizeze in ziua respectiva,manifestandu-se printr-un nod mare in gat si stare de repulsie pentru tot ce ma inconjoara.Vroiam sa subliniez cu asta cat de vulnerabila sunt la intamplari atat de banale ca aceasta,ca doar toata lumea a fost la scoala..in fine..urasc momentele astea,dar vorba lui Doris..and I quote: "Mean people are needed in our life":).
Asa si este..defapt cam tot ce ni se intampla..si care ni se pare fara rost si cu rost,are in fond un rol vital pentru existenta noastra atat de cercetata, de ridicata in slavi,de cunoscuta si in acelasi timp atat de enigmatica si care odata cu evolutia ei aduce tot mai multe raspunsuri dar si mai multe intrebari fara raspuns.
Asa si este..defapt cam tot ce ni se intampla..si care ni se pare fara rost si cu rost,are in fond un rol vital pentru existenta noastra atat de cercetata, de ridicata in slavi,de cunoscuta si in acelasi timp atat de enigmatica si care odata cu evolutia ei aduce tot mai multe raspunsuri dar si mai multe intrebari fara raspuns.
Si acum gata..am terminat,ma simt mai bine dupa aceasta postare:D ce tareee! chiar maa ca ii jurnal virtual:)) u're own world..
Rentz
Publicat de
tania
|2
comentarii

"Renţ, sau Rentz, este un joc de cărţi tip "compendiu", format din mai multe jocuri (sau "subjocuri") cu regulament diferit. Majoritatea lor au un mecanism de joc bazat pe levate (trick-taking game), similar ca mecanism de joc cu bridge, dar întodeauna fără atu. Specific jocului de Renţ este faptul că majoritatea subjocurilor componente sunt cu scop negativ, obiectivul fiind evitarea levatelor care conţin anumite cărţi.
Jocul se poate juca în 3-6 jucători, utilizînd 8 cărţi pentru fiecare jucător.
Fiind un joc compendiu, fiecare jucator are dreptul -prin rotaţie- să aleagă unul din jocurile disponibile, în funcţie de cărţile care i-au fost împărţite. Jocul ales se va marca în tabelul de scor sau într-un tabel separat, astfel încăt fiecare jucător să aleagă fiecare subjoc o singură dată.
Mod de joc
Se face un tabel care pt. fiecare jucator contine 8 jocuri (cu punctajele):
Popa de rosu (-50)Juvete de negru (+100)Dame (-30 fiecare)Carouri (-10 fiecare)Maini (Levate) (-10 fiecare)Totale (se aduna tot ce e negativ)Whist (fiecare mana luata +10 puncte)Rentz (locul I +150, II +100, III +50)
Se aleg carţile aşa încat fiecare să aibă 8 carţi când se împart. Cel care e la rând alege ce vrea sa joace, şi se haşurează jocul ales în dreptul lui. La joc ia cartea mai mare, eşti obligat să dai la culoare. Nu există atu. In functie de joc - cine ia popa de rosu capata -50 puncte, juvetele de negru capata +100 puncte etc. La totale se aduna popa de rosu, damele, mainile, carourile.
Dupa cum se vede punctajul este preponderent negativ .
Jocul de Rentz consta in etalarea tuturor cartilor pe masa in ordine, plecand de la valet. Cine pune as, are dreptul sa mai puna o carte. Daca inaintea ta s-a pus capatul mic, stai un rand. Locul I cine termina primul cartile din mana. Ai dreptul sa refuzi jocul de rentz cand este propus de un adversar, daca ai in mana 4 capete din care 3 identice.(Wiki)" Whaaaateveeeer! Deci ce incearca sa explice,oricine ar fi el/ea..wiki:)), e doar partial adevarat..adica na ii si asta un mod de a juca Rentz daaar nimic nu se compara cu o partida jucata la Livy's pension:))). Oricum jocu asta da dependenta: dar este si foarte educativ..este un joc de gandire,dar va recomand sa nu-l amestecati cu alcool:D asta in cazul in care nu aveti balcon:-?? :)) deci 'Rentzul vietii' contine urmatoarele jocuri:
Jocul se poate juca în 3-6 jucători, utilizînd 8 cărţi pentru fiecare jucător.
Fiind un joc compendiu, fiecare jucator are dreptul -prin rotaţie- să aleagă unul din jocurile disponibile, în funcţie de cărţile care i-au fost împărţite. Jocul ales se va marca în tabelul de scor sau într-un tabel separat, astfel încăt fiecare jucător să aleagă fiecare subjoc o singură dată.
Mod de joc
Se face un tabel care pt. fiecare jucator contine 8 jocuri (cu punctajele):
Popa de rosu (-50)Juvete de negru (+100)Dame (-30 fiecare)Carouri (-10 fiecare)Maini (Levate) (-10 fiecare)Totale (se aduna tot ce e negativ)Whist (fiecare mana luata +10 puncte)Rentz (locul I +150, II +100, III +50)
Se aleg carţile aşa încat fiecare să aibă 8 carţi când se împart. Cel care e la rând alege ce vrea sa joace, şi se haşurează jocul ales în dreptul lui. La joc ia cartea mai mare, eşti obligat să dai la culoare. Nu există atu. In functie de joc - cine ia popa de rosu capata -50 puncte, juvetele de negru capata +100 puncte etc. La totale se aduna popa de rosu, damele, mainile, carourile.
Dupa cum se vede punctajul este preponderent negativ .
Jocul de Rentz consta in etalarea tuturor cartilor pe masa in ordine, plecand de la valet. Cine pune as, are dreptul sa mai puna o carte. Daca inaintea ta s-a pus capatul mic, stai un rand. Locul I cine termina primul cartile din mana. Ai dreptul sa refuzi jocul de rentz cand este propus de un adversar, daca ai in mana 4 capete din care 3 identice.(Wiki)" Whaaaateveeeer! Deci ce incearca sa explice,oricine ar fi el/ea..wiki:)), e doar partial adevarat..adica na ii si asta un mod de a juca Rentz daaar nimic nu se compara cu o partida jucata la Livy's pension:))). Oricum jocu asta da dependenta: dar este si foarte educativ..este un joc de gandire,dar va recomand sa nu-l amestecati cu alcool:D asta in cazul in care nu aveti balcon:-?? :)) deci 'Rentzul vietii' contine urmatoarele jocuri:
vaai ca nu mai stiu ordinea ca eu nu dau like never din pix:( asta ii treaba Iudei no.1) anyways..
Pope(popa de rosu= -50 de puncte, baa asta mi asigurat cam tot timpu :-j )
Domne'(dame mai pe oraseneste;;)= fiecare domna are -25 de puncte, D nu R pt someone special:)) )
Rombe( fiecare romb dus -10 puncte.. asta ma joc cand nu stiu ce sa ma joc:)) )
Whist( aaaah am dus maxim like one time,160 de puncte:X fiecare mana dusa 20 de puncte la plus)
Totale sau Finale sau Tatile :))( asta este un joc tare nasol..poate rasturna clasamentul de tot,adica sa nu duci nimic..asta in caz ca tine figura)
si in sfarsit Rentz (duci rentzu ai 300 de puncte la plus,termini al doilea 200,al treilea 100..si al patrulea niente...) ..
Am tendinta sa ma cam enervez la rentz..si asta e doar pentru ca sunt extrem de implicata psihic,emotional si toate cele..si de foarte multe ori iese urat de tot dar trece:-j because i just fuckin' love this game:X ciudat este ca l-am descoperit tot in perioada Dosto..si de atunci este o parte activa din viata mea pentru ca nu este doar un simplu joc de carti..este ceva de care o sa-ti aduci aminte cu mult drag la batranete. Pana acum am foarte multe amintiri placute si mai putin placute:)) si nu joc de foarte multa vreme dar atmosfera,muzica..cafeaua,xena:))(don't ask) si mai ales prietenii cu care joci..toate astea sunt lucruri care iti intra in suflet ca ceva de care nu te poti despartii..ma simt tare norocoasa pentru asta:).Cati tineri joaca carti live astazi? din pacate foarte putini,toti stau in fata calculatorului(bine na..si eu fac asta acum:D ) ca wooow ce tare esti fiind 'virtual':> dupa tendinte,clar. Viata reala fratilor flash news este REALA :-o ;).
the End ^:)^
Geniul
Publicat de
tania
|1 comentarii

Feodor Mihailovici Dostoievski (Фёдор Миха́йлович Достое́вский) 11 noiembrie, 30 octombrie, stil vechi), 1821, – 9 februarie, (28 ianuarie, O.S.), 1881, St. Petersburg, Rusia( multumim Wikipedia:)) deci are niste date interesante omu asta)."A fost unul din cei mai importanţi scriitori ruşi, ale cărui opere au avut un efect profund şi de durată asupra ficţiunii din secolul al XX-lea. Adesea prezentând personaje aflate în stări de conştiinţă extreme sau fracturate, operele sale demonstrează un talent extraordinar pentru pătrunderea psihologiei umane şi analiza politicii sociale şi spirituale a societăţii din Rusia epocii sale. Multe dintre operele sale au fost profetice şi el a fost un precursor al unor idei moderne. Se spune despre el că este părintele existenţialismului, în special în Note din subterană, volum descris de Walter Kaufmann drept „cea mai bună uvertură pentru existenţialism scrisă vreodată”. Mie Dosto (porecla data de Doris) mi-a schimbat viata,sau cel putin conceptia despre viata,mi-a marcat-o intr-un mod profund..mai ales ca l-am descoperit intr-un moment de cumpana, intr-una din acele perioade in care nu mai ai nicio speranta la ceva mai bun,cand nimic nu te impresioneaza. A trezit in mine idealuri si simtaminte care pareau fantasmagorii, a atins si deschis incaperi din inconstientul meu inhibat si prea vulnerabil pentru realitatea cruda dar necesara,nu prea pot reda in cuvinte toate trairile determinate de operele sale dar este pur si simplu extraordinar cum niste cuvinte asternute in mi si mi de pagini te pot aduce in starea aceea de visare contradictorie de care nu te mai saturi,bine asta poti traii si uitandu-te la un film bun..dar nu se compara cu finalu ala atat de emotionant de Crima si Pedeapsa in care daca ai putea ai intra cu totu in pagini..asta daca nu plangi prea tare:D :">. Sincer este imposibil sa nu te regasesti in operele sale,e ca si cum a descris fiecare tip de fiinta omeneasca,pe care o trece asa de maret prin toate etapele si schimbarile de pe parcursul actiunii..si cand spun 'actiune' ma refer la ceva atat de complex dar in fond simplu,defapt toate marile sale teme sunt niste idei simple ca: rau,bine,Dumnezeu,crima...acestea fiind baza care constituie suport pentru impresionantele situatii si personaje, a caror complexitate si ambiguitate se deruleaza simultan dar destul de rapid. Pentru mine Dostoievski a fost cel mai bun psiholog si ramane in continuare de neegalat. Pot spune ca acest om simplu dar cu o viziune atat de profunda asupra vietii si societatii umane, constituie un factor determinant in constructia personalitatii multor mari scriitori dar si a cititorilor de rand,ca si mine. Am amintit doar de Crima si Pedeapsa,dar am citit cam tot ce a iesit de sub condeiul lui si sunt mandra de asta,si nu in sensul de " woow ce tare sunt ca am citit atatea romane!" ..ma simt onorata si chiar privigeliata,desi toata lumea ar putea sa-l citeasca pe marele scriitor rus,si multi o fac,cu toate astea in epoca noastra putini sunt acei care mai citesc. Acum cateva randuri din biografie: "Feodor a fost cel de-al doilea copil dintre cei şapte ai lui Mihail si Mariei Dostoievski. Imediat după ce mama sa a murit de tuberculoză în 1837, el şi fratele său Mihail au fost trimişi la Academia Tehnică Militară din Sankt Petersburg. Tatăl lor, un chirurg militar în retragere, care a lucrat la Spitalul pentru săraci Mariinsky (Sfânta Maria) din Moscova, a murit în 1839. Deşi nu este sigur, se pare că ar fi fost ucis de un servitor care i-a turnat vodcă pe gât până la sufocarea sa. Indiferent de ce s-a întâmplat cu adevărat, Sigmund Freud s-a ocupat de acest episod în articolul său Dostoievski şi paricidul (1928).
Dostoievski a fost arestat şi închis în 1849 pentru activităţi antistatale împotriva ţarului Nicolae I. Pe 16 noiembrie din aceluiaşi an, a fost condamnat la moarte pentru legăturile cu un grup de intelectuali liberali, din Cercul Petraşevski.
În plan biografic, momentul crucial al vieţii lui Dostoievski l-a reprezentat anul 1849, când a fost arestat şi condamnat la moarte pentru participarea la întrunirile unui cerc de tineri fourierişti (condus de Mihail Petraşevski), în cadrul cărora se purtau discuţii subversive. Împreună cu ceilalti deţinuţi, a fost transportat în piaţa unde aveau loc execuţiile şi trecut prin toată procedura de anunţare a condamnării la moarte prin împuşcare. După patru ani în katorga, urmaţi de alţi cinci de serviciu militar obligatoriu, revine la Petersburg şi îşi reia activitatea literară. Până în momentul arestului fusese plasat de critică în umbra lui Gogol.
Incidenta crizelor de epilepsie, la care era predispus, a crescut in aceasta perioada. La eliberarea din inchisoare în 1854, i s-a oferit şansa să devină soldat pentru restul pedepsei, în Regimentul siberian. Dostoievski şi-a petrecut cinci ani din viata aici, întâi a fost caporal, apoi a devenit locotenent la al şaptelea batalion din acest regiment, staţionat lângă fortul Semipalatinsk din Kazahstan.
A fost o experienţă care i-a schimbat şi părerile ideologice, astfel Dostoevski a abandonat ideile liberale şi a devenit conservator şi extrem de religios. S-a împrietenit cu un alt conservator, Constantin Pobedonosţev. A avut o legătură şi mai apoi s-a căsătorit cu Maria Dmitrievna Isaeva, văduva unui cunoscut din Siberia.
În 1860, s-a întors la St. Petersburg, unde a scos o serie de gazete literare alaturi de fratele sau mai mare, Mihail, dar fără mare succes. In 1864 sotia sa moare, eveniment care il lasa puternic afectat, iar la scurt timp isi pierde si fratele, care îi era foarte drag. Cum financiar, Dostoievski nu avea nici o economie si cu toate straduintele nu se intrevedea vreo sursa de venit scriitorul cade intr-o depresie accentuata si incepe sa joace jocuri de noroc de pe urma carora acumuleaza datorii uriase.
Mormântul lui Dostoievski
A suferit de patima jocului şi de pe urma efectelor acesteia. Se pare ca romanul Crimă şi pedeapsă cel mai cunoscut roman al scriitorului, a fost grabinc finalizat pentru a-l da spre publicare, fapt ce i-ar fi adus un avans in bani de la editura. Dostoievski a scris în acelaşi timp şi nuvela Jucătorul pentru a-i satisface pretenţiile editorului sau Stellovski care, potrivit contractului, dacă nu primea o operă nouă ar fi intrat în posesia drepturilor de autor a tuturor operelor dostoievskiene.
Pentru a se sustrage obligatiilor fata de creditori şi cautand noi cazinouri, Dostoievski călătoreşte în Occident. Aici încearca să reia legătura cu Apollinaria (Polina) Suslova o studenta cu care avusese o relatie cu câţiva ani în urmă, insa aceasta declina cererea în căsătorie. Astfel Dostoievski se casatoreste 1867 cu Anna Snitkina, o femeie de doar 20 de ani, de profesie stenografa. În această perioadă scrie cele mai importante opere ale sale. Din 1873 până în 1881 şi-a răzbunat insuccesele din domeniul jurnalistic şi a editat un lunar cu povestiri, schiţe şi articole despre evenimente curente, Jurnalul scriitorului. Ziarul a avut un succes fenomenal.
În 1877 Dostoievski tine un discurs de evocare la înmormântarea prietenului său, poetul Nekrasov, provocand mari controverse. Trei ani mai tarziu cu puţin timp înaintea morţii sale tine o faimoasă cuvântare despre Puşkin la dezvelirea monumentului acestuia din urmă din Moscova.
În ultimii ani de viaţă, Feodor Dostoievski a trăit în staţiunea Staraia Russa, care era mai aproape de Sankt Petersburg. Moare pe 28 ianuarie (stil vechi) 1881 şi este îngropat in cimitirul Tihvin lângă Mânăstirea Alexandr Nevski, Sankt Petersburg." Si opere majore:
Dostoievski a fost arestat şi închis în 1849 pentru activităţi antistatale împotriva ţarului Nicolae I. Pe 16 noiembrie din aceluiaşi an, a fost condamnat la moarte pentru legăturile cu un grup de intelectuali liberali, din Cercul Petraşevski.
În plan biografic, momentul crucial al vieţii lui Dostoievski l-a reprezentat anul 1849, când a fost arestat şi condamnat la moarte pentru participarea la întrunirile unui cerc de tineri fourierişti (condus de Mihail Petraşevski), în cadrul cărora se purtau discuţii subversive. Împreună cu ceilalti deţinuţi, a fost transportat în piaţa unde aveau loc execuţiile şi trecut prin toată procedura de anunţare a condamnării la moarte prin împuşcare. După patru ani în katorga, urmaţi de alţi cinci de serviciu militar obligatoriu, revine la Petersburg şi îşi reia activitatea literară. Până în momentul arestului fusese plasat de critică în umbra lui Gogol.
Incidenta crizelor de epilepsie, la care era predispus, a crescut in aceasta perioada. La eliberarea din inchisoare în 1854, i s-a oferit şansa să devină soldat pentru restul pedepsei, în Regimentul siberian. Dostoievski şi-a petrecut cinci ani din viata aici, întâi a fost caporal, apoi a devenit locotenent la al şaptelea batalion din acest regiment, staţionat lângă fortul Semipalatinsk din Kazahstan.
A fost o experienţă care i-a schimbat şi părerile ideologice, astfel Dostoevski a abandonat ideile liberale şi a devenit conservator şi extrem de religios. S-a împrietenit cu un alt conservator, Constantin Pobedonosţev. A avut o legătură şi mai apoi s-a căsătorit cu Maria Dmitrievna Isaeva, văduva unui cunoscut din Siberia.
În 1860, s-a întors la St. Petersburg, unde a scos o serie de gazete literare alaturi de fratele sau mai mare, Mihail, dar fără mare succes. In 1864 sotia sa moare, eveniment care il lasa puternic afectat, iar la scurt timp isi pierde si fratele, care îi era foarte drag. Cum financiar, Dostoievski nu avea nici o economie si cu toate straduintele nu se intrevedea vreo sursa de venit scriitorul cade intr-o depresie accentuata si incepe sa joace jocuri de noroc de pe urma carora acumuleaza datorii uriase.
Mormântul lui Dostoievski
A suferit de patima jocului şi de pe urma efectelor acesteia. Se pare ca romanul Crimă şi pedeapsă cel mai cunoscut roman al scriitorului, a fost grabinc finalizat pentru a-l da spre publicare, fapt ce i-ar fi adus un avans in bani de la editura. Dostoievski a scris în acelaşi timp şi nuvela Jucătorul pentru a-i satisface pretenţiile editorului sau Stellovski care, potrivit contractului, dacă nu primea o operă nouă ar fi intrat în posesia drepturilor de autor a tuturor operelor dostoievskiene.
Pentru a se sustrage obligatiilor fata de creditori şi cautand noi cazinouri, Dostoievski călătoreşte în Occident. Aici încearca să reia legătura cu Apollinaria (Polina) Suslova o studenta cu care avusese o relatie cu câţiva ani în urmă, insa aceasta declina cererea în căsătorie. Astfel Dostoievski se casatoreste 1867 cu Anna Snitkina, o femeie de doar 20 de ani, de profesie stenografa. În această perioadă scrie cele mai importante opere ale sale. Din 1873 până în 1881 şi-a răzbunat insuccesele din domeniul jurnalistic şi a editat un lunar cu povestiri, schiţe şi articole despre evenimente curente, Jurnalul scriitorului. Ziarul a avut un succes fenomenal.
În 1877 Dostoievski tine un discurs de evocare la înmormântarea prietenului său, poetul Nekrasov, provocand mari controverse. Trei ani mai tarziu cu puţin timp înaintea morţii sale tine o faimoasă cuvântare despre Puşkin la dezvelirea monumentului acestuia din urmă din Moscova.
În ultimii ani de viaţă, Feodor Dostoievski a trăit în staţiunea Staraia Russa, care era mai aproape de Sankt Petersburg. Moare pe 28 ianuarie (stil vechi) 1881 şi este îngropat in cimitirul Tihvin lângă Mânăstirea Alexandr Nevski, Sankt Petersburg." Si opere majore:
Oameni sărmani (1846)
Nopţi albe (1848)
Dublul: un poem din Petersburg (1846)
Netoşka Nezvanova (1849)
Satul Stepancikovo şi locuitorii săi (1859)
Umiliţi şi obidiţi (1861)
Amintiri din casa morţilor (1862)
O întâmplare neplăcută (1862)
Însemnari din subterană (1864)
Crimă şi pedeapsă (1866)
Jucătorul (1867)
Idiotul (1868)
Demonii (1872)
Adolescentul (1875)
Fraţii Karamazov (1880)
Nopţi albe (1848)
Dublul: un poem din Petersburg (1846)
Netoşka Nezvanova (1849)
Satul Stepancikovo şi locuitorii săi (1859)
Umiliţi şi obidiţi (1861)
Amintiri din casa morţilor (1862)
O întâmplare neplăcută (1862)
Însemnari din subterană (1864)
Crimă şi pedeapsă (1866)
Jucătorul (1867)
Idiotul (1868)
Demonii (1872)
Adolescentul (1875)
Fraţii Karamazov (1880)
Plus multe nuvele si Jurnalele de scriitor.
Imi pare rau ca nu am notat dupa fiecare roman tot ce imi trecea prin cap..defapt am eu o problema cu exprimarea,intotdeauna dupa ce vorbesc sau scriu despre ceva care m-a impresionat am impresia ca nu am reusit sa redau exact ce simt..si asa si este. Anyways.. Dostoievski merita citit..pentru mine a devenit un reper in viata. Si cu asta imi inchei peroratia,desi nu in stilul mare a lui Dostoievski.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Subscribe