trairi contemplative

Publicat de tania

Mai nou imi este foarte greu sa raman singura,fara absolut nimeni in jur..ma sperie,singuratatea imi scoate la iveala cele mai ascunse complexe si sentimente de vinovatie. Macar daca ar fi frustrari din trecut dar sunt cat se poate de prezente,atat doar ca fug de ele,le acopar cu fel de fel de scuze temporare care aparent functioneaza dar care treptat se transforma in suplicii psihice greu de suportat. E o spirala ametitoare care din cand in cand tine sa-mi reaminteasca, printr-o simpla fraza auzita la intamplare si rostita cu talc,ca exista si nu va disparea pana nu o sa fiu destul de puternica incat sa o dezvalui in toata "splendoarea" ei.

Dar..continui sa ma invart sperand in adancul sufletului meu,si de multe ori cu o convingere desavarsita, ca intr-o zi am sa fiu mai buna, am sa fiu o persoana echilibrata,mai putin apatica, si poate chiar..fericita. Acum..nu as putea spune ca nu sunt fericita deloc, din contra..am avut parte si sunt sigura ca o sa am in continuare, de fericire paroxistica( cuvantul asta e folosit mai mult pentru termenii medicali,dar mi se pare potrivit,vroiam ceva special sa explic starea,care este de altfel deloc exagerata).

As vrea..as vrea extrem de mult sa vina ziua aia,dar uite-ma si acum constienta de faptul ca acea zi imi apartine in intregime. Dar degeaba..eu astept in nestire ceva maret,ceva supernatural poate( poate pe Dean si Sam/:) ), sau astept sa-l intalnesc pe acel cineva,mi-l imaginez ca pe o fiinta superioara..care sa-mi apartina. Poate pare naiv..si sunt convinsa ca in fond asa este,dar totusi undeva in haosul de idei copilaresti si utopice, este un pic de...adevar si intelepciune.

Am fost destul de neindreptatita ieri de exemplu..si nici nu stiu pe cine sa dau vina:Romania sau ...stai ca nu exista si a doua:))) dar in fine..ideea e ca o anumita "profa" si stiu ca pare banal, s-a gandit sa-mi strice ziua(asta daca gandeste cat de cat),eu sunt destul de impulsiva,asta in anumite circumstante si in prezenta anumitor factori externi,sau nu..ca si ieri cand am tacut si am inghitit desi era evident ca mi se face o nedreptate..oricum,momente de genu asta tind sa ma demoralizeze in ziua respectiva,manifestandu-se printr-un nod mare in gat si stare de repulsie pentru tot ce ma inconjoara.Vroiam sa subliniez cu asta cat de vulnerabila sunt la intamplari atat de banale ca aceasta,ca doar toata lumea a fost la scoala..in fine..urasc momentele astea,dar vorba lui Doris..and I quote: "Mean people are needed in our life":).
Asa si este..defapt cam tot ce ni se intampla..si care ni se pare fara rost si cu rost,are in fond un rol vital pentru existenta noastra atat de cercetata, de ridicata in slavi,de cunoscuta si in acelasi timp atat de enigmatica si care odata cu evolutia ei aduce tot mai multe raspunsuri dar si mai multe intrebari fara raspuns.

Si acum gata..am terminat,ma simt mai bine dupa aceasta postare:D ce tareee! chiar maa ca ii jurnal virtual:)) u're own world..