O fraza doar,un pahar,poate un joc...
Dar nici atat s-ajung nu pot
Un cerc hulit,inchis,socot-
Ca am ajuns,dar vreau
Lauri s-adun in mintea ta
Rostul vietii cu nedreptatea sa
Sa inteleg acum as vrea
Dar azi...lasa-ma in agonia mea...
De ce nu pot vorbii acum?
Singuratate,ales-am un prost drum
Si unde,cand,sa plec- as putea?
Cand salvarea tardiva imi aparea
In inchisoarea mintii ma asuprea
Dar azi inapoi nu ma intorc
Mai bine evadez si mor
Degeaba,in mine ma inchid si tac
Evadarea era un vis,acum s-a terminat.
De ce normala nu pot fi?
Ca altii poate,cei meschini
Dar si asa oricat incerc n-ajung
Niciunde,introvertita,tot eu sunt...
Prezent pustiu,umplut de-un gol
In mine cresti ceva nasol
O intrebare,cuvinte patru
Te iubesc eu oare?
Cat un astru,mult prea tare...
De ce nu pot si nu stiu cum?
S-arat iubirea,sentiment nebun
Nebuna-s eu,mereu gresesc
In neputinta cad,si-astept
Un semn, chemare,loc,mister...
Of! Cat imi doresc acum
Misterul tau sa il patrund
Dar ce folos,nebuna sunt
Dar nu ma las,iubesc,si am sa lupt.
Ce mandra eram de poezia asta:)) prin iunie am scris-o parca..acum imi pun intrebarea daca nu eram cumva high cand am conceput-o !
Subscribe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu