
"Totusi constiinta ca oricat as fi parut de ridicol si de nedemn,in sufletul meu se ascunde o comoara- o forta uriasa care intr-o zi va sili toata lumea sa-si schimbe parerea despre mine,constiinta capatata inca in anii grei si plini de umilinta ai copilariei- era singura mea ratiune de a trai,bucuria si mandria mea,singura mea arma si mangaiere fara de care poate ca mi-as fi curmat zilele inca de copil" citat din Adolescentul- Feodor Mihailovici Dostoievski.
Ador citatul asta,ma regasesc mereu in el.And here we are again..realizand cat de singur esti pe lumea asta,ca oricat ai incerca sa fi at your best in toate suntem totusi oameni..ca suntem programati genetic sa gresim,sa fim iubiti de unii si urati de altii. Si da..tindem mereu sa-i dezamagim pe cei pe care ii iubim cel mai mult si da..iubim in zadar pe cei care nu simt acelasi lucru.
Constiinta asta de care spune citatul niciodata nu o sa fie de ajuns,intotdeauna o sa fim si tristi cu toate ca speram in minunea din constiinta.Poate ca doar asa vom reusii sa apreciem vreodata senzatia minunata si paroxista a fericirii..atunci cand plangem de fericire,nu ne vine sa credem ca ce ne dorim mai mult se intampla. Am patit asta de 2 ori si a fost absolut. Acum simt cum lumea mea se prabuseste..si sper si iar sper si chiar disper..pentru ca nu vreau sa ma pierd din nou nu vreau sa devin din nou o persoana lipsita de viata.
Viata..un cuvant asa de mic pentru o existenta atat de complexa si dura.
O sa facem multe prostii in viata asta,o sa vrem sa murim de atatea ori,o s-o dam in bara de si mai multe ori,o sa pierdem si o sa ne ridicam..o sa fim oameni cu toata repulsia si frumusetea noastra dar in toate astea exista o singura chestie care nu se uita..alti oameni.
Toti cei pe care ii iubim..pe care ii indragim si apreciem apoi ii vrem afara din viata noastra,apoi inapoi..apoi vin altii cu care facem acelasi lucru,asta suntem.
Dar in toate astea..iubim.
Iubirea nu moare..suntem niste simple marionete,exista cu siguranta o putere mai mare undeva..care incearca sa ne invete cat suntem de mici in fata mortii si cat de bine ar fi sa uitam si sa trecem peste toate cand vine vorba de oamenii care ne iubesc si ii iubim.
So this is me being desperate and afraid.
Subscribe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu